Adolescenții și tinerii au nevoie de deprinderi de viață care să-i ajute să comunice eficient, să construiască relații sănătoase și să ia decizii responsabile, să se integreze mai ușor în viața socială și civică a unei comunități, să se integreze mai ușor în câmpul muncii.
Deci, deprinderile de viață sunt definite ca „competențe și abilități psihosociale care facilitează gestionarea provocărilor și crizelor vieții într-un mod realist, pozitiv și constructiv”3.
Termenul „deprinderi de viață” este utilizat frecvent pentru a descrie o gamă variată de competențe și aptitudini esențiale. Acestea pot fi grupate în trei categorii principale: deprinderi cognitive, personale și interpersonale.
Deprinderile cognitive includ capacitatea de a analiza situații, de a gândi critic, de a planifica rezolvarea problemelor, de a lua decizii, de a evalua posibilele consecințe ale propriilor acțiuni și ale acțiunilor altora, precum și de a proteja drepturile personale și ale celorlalți.
Deprinderile personale presupun capacitatea unei persoane de a se înțelege pe sine, de a-și gestiona emoțiile și nevoile, de a face față stresului, schimbărilor și provocărilor, precum și de a-și stabili obiective realiste pentru viitor etc.
Deprinderile interpersonale presupun capacitatea de a construi relații bazate pe încredere de a comunica eficient, de a gestiona conflictele într-un mod constructiv și de a manifesta preocupare față de bunăstarea celorlalți etc.4
