Intră în cont

Pentru a accesa această pagină, trebuie să te autentifici
Prenume
Nume
Email
Parolă
Trebuie să conțină minim 8 caractere
Trebuie să conțină un caracter special, examplu: *_()%#@!
Instituția / Organizația
Denumirea instituției
Localitatea
Rol / Funcție
Gen
Despre HIV/SIDA

HIV este virusul imunodeficienței umane. Acesta trăiește în organismul uman și atacă sistemul imunitar. 

SIDA (sindromul de imunodeficienței dobândite) este o afecțiune cauzată de HIV. O persoană este diagnosticată cu SIDA atunci când sistemul său imunitar este atât de afectat de HIV încât nu mai poate lupta eficient împotriva infecțiilor. 

Modalitățile de transmiterea HIV sunt:

  1. Prin contact sexual neprotejat cu o persoană infectată cu HIV (contact sexual vaginal, oral sau anal);
  2. Prin contactul cu sângele unei persoane infectate cu HIV (folosirea în comun a seringilor sau în cazul transfuziilor);
  3. De la o femeie HIV-pozitivă la copilul ei în timpul sarcinii, nașterii sau alăptării. 

Nu poți lua HIV de la țânțari, din piscine sau WC-uri publice, prin conviețuire sau lucru alături de o persoană infectată cu HIV. 

Fluidele corporale care pot transmite HIV sunt:

  1. Sperma și lichidul preejaculator 
  2. Secreții vaginale
  3. Sânge
  4. Laptele matern
Citește mai departe

O persoană cu o infecție cu transmitere sexuală (ITS) poate fi mai ușor infectată cu HIV, deoarece ITS-urile pot provoca răni și iritații ale pielii, care facilitează pătrunderea virusului în organism. 

Deși nu există tratament care să vindece HIV, există medicamente antiretrovirale care se iau zilnic și reduc cantitatea virusului din organism (fără a-l elimina complet). Aceste medicamente permit multor persoane infectate să trăiască o viață lungă.

Totuși, o persoană care ia astfel de medicamente poate transmite în continuare HIV altora.

Pentru a afla statutul HIV, este recomandat să faceți testul la HIV.

În cadrul Centrelor de Sănătate Prietenoase Tinerilor (YK) tinerii de 10-24 de ani se pot testa gratuit și confidențial la HIV. Aici pot accesa și servicii precum PrEP și PEP.

Profilaxia post-expunere (PEP) constă în administrarea de antiretrovirale de către o persoană care ar fi putut fi expusă recent la HIV, pentru a preveni infectarea. Tratamentul trebuie început cât mai curând posibil după expunere – ideal în primele ore – și nu mai târziu de 72 de ore. Exemple de situații în care poate fi necesară PEP includ: un viol, un contact sexual neprotejat sau ruperea prezervativului.

 Profilaxia pre-expunere (PrEP) presupune administrarea de antiretrovirale de către o persoană care nu are HIV, dar care este expusă unui risc ridicat de a se infecta pentru a preveni transmiterea virusului. PrEP este recomandată persoanelor din grupuri cu risc crescut, cum ar fi: partenerul HIV negativ dintr-un cuplu unde celălalt partener este HIV pozitiv, lucrătorii și lucrătoarele sexului comercial, precum și bărbații homosexuali și care nu au un partener stabil.

Citește mai departe

Stigmatizare și discriminarea persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA.

În antichitate, în diferite culturi ale lumii, existau practici prin care anumite categorii de persoane aveau un tatuaj sau un semn distinctiv imposibil de înlăturat – uneori chiar un semn făcut cu un fier înroșit – pentru a arăta celorlalți că aceste persoane comiseseră o faptă rea, cum ar fi o crimă sau trădarea sau pentru a indica statutul lor de sclavi. Acest semn era numit, în Grecia Antică, „stigma” (στίγμα).

Astfel, cei în cauză erau tratați negativ de ceilalți membri ai societății și aveau de suferit în viața de zi cu zi. Un proces asemănător, numit stigmatizare, are loc atunci când o persoană este percepută și tratată negativ de alți oameni pentru că aparține unui anumit grup sau unei categorii despre care există prejudecăți sau așteptări negative legate de comportamentul său. 

Stigmatizarea este asociată cu disprețul, rușinea și excluderea socială. Termenul provine dintr-o practică veche în care oamenii considerați a avea „deficiențe morale” erau marcați cu semne vizibile, pentru ca ceilalți membri ai comunității să-i evite. Autostigmatizarea se referă la modul în care persoana trăiește și simte stigma, în cazul dat diagnosticul HIV. Persoanele care trăiesc cu HIV se pot confrunta cu sentimente de rușine, vinovăție, stimă de sine scăzută și tendința de autoizolare.

Discriminarea – care derivă din stigmatizare – înseamnă tratarea unei persoane în mod nedrept, diferit sau influențat de prejudecăți. Oamenii care trăiesc cu HIV/SIDA sunt deseori supuși discriminării și încălcării drepturilor omului. = De exemplu, pot fi concediați de la serviciu, respinși de familie și prieteni sau – în cazuri extreme – chiar victime ale violenței. Deseori discriminarea este ascunsă, subtilă și greu de demonstrat. Stigmatizarea și discriminarea persoanelor care trăiesc cu HIV apar din mai multe cauze:

  • Lipsa de informare corectă despre modurile reale de transmitere; 
  • Frica și ignoranța;
  • Asocierea HIV cu homosexualitatea, prostituția sau consumul de droguri (deși, în prezent, principala cale de transmitere este contactul heterosexual neprotejat);
  • Credința greșită că evitând persoanele cu HIV, ne putem proteja pe noi înșine și pe cei dragi.

Efectele discriminării pe criteriul HIV/SIDA:

  • Oamenii evită testarea, de teamă să nu fie stigmatizați în cazul unui rezultat pozitiv;
  • Își ascund diagnosticul, temându-se de respingere;
  • Nu accesează serviciile medicale sau sociale de care au nevoie.

Toate acestea pot duce la situații în care persoanele infectate nu au grijă de propria sănătate, renunță la servicii medicale/sociale sau adoptă comportamente riscante. Acest cerc vicios sporește frica în societate și contribuie la perpetuarea epidemiei de HIV.

Toleranța înseamnă respect, acceptare față de diversitatea bogată a culturii lumii, a formelor de exprimare și a felurilor de a fi om. (Sursa: UNESCO)