Activitățile de învățare din programele non-formale de educație sexuală comprehensivă se desfășoară, de obicei, fie în format fizic, fie online, în grupuri mici sau medii, cuprinzând între 8 și 20 de participanți.
Programele non-formale de educație sexuală comprehensivă includ, de obicei, o serie de sesiuni structurate (sau bazate pe un curriculum structurat) care nu doar transmit cunoștințe, ci urmăresc formare de atitudini și schimbare de comportamente. Sesiunile organizate în mod individual îmbunătățesc cunoștințele pe un subiect anume, dar, spre deosebire de un program structurat, influențează mai puțin atitudinile și comportamentele.
Pentru conceperea unui program structurat din mai multe sesiuni de învățare sau pentru organizarea unei sesiuni individuale în cadrul programelor non-formale de educație sexuală comprehensivă, urmați pașii detaliați mai jos. Înainte de a începe procesul de dezvoltare, este esențial să stabiliți și să clarificați, împreună cu toate părțile implicate – părinți, reprezentanți ai instituțiilor de învățământ, membri ai comunității și lideri religioși – aspectele legate de desfășurarea activităților educaționale.
Important! Lucrați în scris: asigurați-vă că documentați și structurați clar rezultatele fiecărei etape, astfel încât acestea să fie ușor de urmărit, analizat și utilizat ulterior pentru îmbunătățirea programului.
Studiind etapele de planificare și elaborare a unui program non-formal de educație sexuală comprehensivă, răspundeți la următoarele întrebări:
– Aveți experiență în implementarea fiecărei etape?
– Care etapă/etape vi se par cele mai dificile și de ce? Cum pot fi depășite aceste dificultăți?
– Care etapă necesită pregătire suplimentară sau informare din partea dumneavoastră?
Notați răspunsurile și reflecțiile dumneavoastră pe această temă în notițele personale (electronice sau pe hârtie). Aceste informații vă pot fi utile ulterior pentru a lucra cu părinții, tinerii, și alți membri ai comunității.
Stabiliți limitele externe ale programului dumneavoastră, având în vedere resursele umane și financiare disponibile, precum și condițiile externe care permit organizarea acestuia:
De exemplu, lucrați într-o organizație neguvernamentală care oferă sprijin tinerilor aflați în condiții de criză umanitară.
Stabiliți că bugetul instituției dumneavoastră permite organizarea unei serii de opt sesiuni, în format fizic, pe parcursul a două luni, pentru un grup de 14-15 tineri cu vârste între 15 și 16 ani, care sunt refugiați.
Vă asigurați că părinții sau persoanele care îndeplinesc responsabilități parentale oferă consimțământul scris pentru participarea tinerilor la program.
Stabiliți necesitățile și particularitățile grupului dumneavoastră de participanți.
Răspundeți la următoarele întrebări:
Pentru a răspunde la aceste întrebări, puteți discuta cu reprezentanții grupului, fie individual, fie în cadrul unei focus-grup.
Particularitățile implementării programelor non-formale de educație sexuală comprehensivă pentru diferite grupuri sociale sunt descrise, de asemenea, în Ghidul Tehnic și Programatic Internațional privind Educația Sexuală Comprehensivă Extrașcolară (2020).
De exemplu, realizați câteva interviuri cu potențialii participanți ai grupului dumneavoastră și descoperiți că aceștia sunt preocupați de siguranța în relațiile apropiate.
Având în vedere că lipsa cunoștințelor, atitudinilor potrivite și abilităților necesare pentru asigurarea siguranței în relații reprezintă un risc serios pentru sănătatea și bunăstarea tinerilor, iar situația de criză umanitară le crește vulnerabilitatea la violență. Acest aspect poate fi identificat ca o necesitate relevantă pentru grupul dumneavoastră.
Stabiliți rezultatele educaționale.
Definiți clar și concis ce trebuie să cunoască participanții și ce competențe trebuie să dezvolte la finalul participării în program. Rezultatele educaționale trebuie să fie realiste, realizabile și măsurabile.
De exemplu:
Stabiliți că, la finalul programului, participanții vor fi capabili să:
Stabiliți cum veți evalua atingerea rezultatelor educaționale.
Determinați metodele și modalitățile prin care veți verifica dacă participanții au dobândit cunoștințele, atitudinile și abilitățile dorite, adică modul în care aceștia pot demonstra progresul realizat.
De exemplu:
Stabiliți ca, atât la începutul cât și la finalul programului, să organizați un test scurt, care să includă atât întrebări închise, cât și deschise. Acesta va evalua cunoștințele participanților despre semnele relațiilor sigure și nesigure, pașii de acțiune în situații de violență și atitudinea față de violență și va permite compararea rezultatelor între pre-test și post-test.
Stabiliți ce conținut teoretic este necesar pentru a atinge rezultatele educaționale.
De exemplu:
Stabiliți că este esențial să abordați aspecte precum natura, tipurile și manifestările violenței, violența în mediul online, precum și resursele disponibile – persoane sau instituții – la care se poate apela în astfel de situații, alături de alte subiecte relevante.
Stabiliți ce practică este necesară pentru a atinge rezultatele educaționale.
Detalii despre exerciții și activități pot fi găsite în următoarea secțiune a acestei lecții.
De exemplu, stabiliți că va fi benefic pentru participanți să analizeze studii de caz, să ia parte la jocuri de rol și să se implice în discuții de grup.
Stabiliți durata optimă a unei sesiuni de învățare.
De exemplu, decideți că fiecare sesiune din program să dureze 1,5 ore, cu o pauză de zece minute la jumătatea lecției.
Stabiliți condițiile specifice de învățare și cerințele necesare pentru acestea.
De exemplu, în organizația dumneavoastră există o sală special amenajată pentru activități de grup, echipată cu scaune, mese, flipchart și alte resurse necesare, având totodată o bună izolare fonică și accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități. Conveniți cu colegii ca, o dată pe săptămână, să desfășurați în acest spațiu sesiuni de o oră și jumătate dedicate tinerilor.
Elaborați un plan detaliat pentru fiecare sesiune.
De exemplu:
Elaborați planurile detaliate pentru cele opt lecții ale programului, incluzând toate componentele esențiale. Asigurați-vă că rezultatele educaționale ale fiecărei lecții sunt aliniate cu obiectivele generale ale programului. Dacă este necesar, ajustați și completați planurile pentru a asigura coerența și eficiența procesului de învățare.
Analizați programul dezvoltat.
Discutați cu colegii și/sau alți formatori în educație sexuală comprehensivă despre programul pe care l-ați dezvoltat: prezentați ce și cum intenționați să organizați, împărtășiți planurile sesiunilor și răspundeți la întrebările colegilor. Această discuție vă va oferi perspective noi asupra conținutului și metodologiilor de învățare, va ajuta la identificarea riscurilor și dificultăților posibile și va facilita găsirea soluțiilor adecvate pentru a le depăși.
De exemplu, contactați doi dintre colegii dumneavoastră, formatori în programele non-formale de educație sexuală comprehensivă. Trimiteți-le descrierea și planurile sesiunilor programului, solicitați-le să le analizeze și apoi organizați o întâlnire (fizică sau online) pentru a le discuta. În cadrul întâlnirii, ajustați anumite exerciții și identificați o resursă utilă pe care o puteți recomanda tinerilor pentru autoînvățare.
Important: Dacă lucrați deja cu un grup de tineri, realizați această sarcină folosind informațiile specifice despre acest grup și adaptați sesiunile în funcție de nevoile și interesele lor. Planificați activitățile și exercițiile pentru a răspunde contextului lor particular, iar materialele create vor putea fi utilizate ulterior în activitățile educaționale pe care le desfășurați.
Incluziunea programelor și mediilor educaționale este asigurată, de regulă, prin aplicarea principiilor designului universal în învățare. Acest model creează oportunități egale pentru toți copii și tinerii, indiferent de starea de sănătate, originea culturală, gen, vârstă, limba maternă. În plus, designul universal contribuie la un mediu sigur și incluziv, reducând temerile și încurajând implicarea activă a tuturor participanților.
Designul universal în învățare se bazează pe trei principii fundamentale:
oferirea unor metode variate și accesibile pentru prezentarea materialului didactic, adaptate diverselor nevoi ale beneficiarilor (cum le prezentăm informațiile și le facem accesibile).
oferirea unor metode diverse prin care beneficiarii pot arăta și exprima ceea ce au învățat (cum își prezintă beneficiarii cunoștințele și abilitățile dobândite).
încurajarea implicării active prin multiple forme de participare, care suțin motivația și interesul pentru învățare (cum sprijinim implicarea și motivația beneficiarilor în procesul educațional).
Mai multe informații despre principiile designului universal în învățare pot fi găsite aici: https://udlguidelines.cast.org/
De asemenea, este important să se aplice o abordare informată cu privire la traumă în proiectarea programelor educaționale legate de sexualitate. Aceste subiecte sensibile pot provoca amintiri asociate cu experiențe psihotraumatice. Exemple de astfel de teme includ subiectele legate de violență, discriminare și hărțuire în baza orientării sexuale non-heterosexuale, stigmatizarea legată de HIV și altele. În plus, programele non-formale de educație sexuală sunt adesea organizate pentru grupuri sociale vulnerabile, care pot avea mai multe experiențe nefavorabile legate de violență, hărțuire, stigmatizare și discriminare.
Designul instrucțional bazat pe înțelegerea traumelor presupune că persoanele care au trecut printr-o traumă psihologică au mai puține resurse pentru învățare. De asemenea, crearea unui mediu sigur, care le permite să-și păstreze controlul asupra propriilor decizii, demnitatea și să-și dezvolte un sentiment de apartenență, contribuie la procesul de vindecare. În acest context, învățarea trebuie să țină cont de următoarele aspecte:
Asigurarea unui mediu sigur, prin reflecție și sprijin comun, contribuie la prevenirea traumatizării sau retraumatizării participanților în urma procesului de învățare.
Continuați să lucrați la planificarea și dezvoltarea seriei de sesiuni pentru tineri, pe care ați început-o în cadrul Sarcinii 2.
Reflectați și notați modalitățile prin care puteți integra principiile designului universal pentru învățare și abordarea centrată pe înțelegerea traumelor în proiectarea programelor educaționale și în dezvoltarea seriei de lecții.
În această secțiune vom enumera câteva dintre cele mai frecvent utilizate metode de învățare în cadrul programelor non-formale de educație sexualăcomprehensivă. Pentru detalii suplimentare despre oricare dintre acestea, consultați literatura de specialitate și/sau colegii formatori în programe de educație sexuală comprehensivă.
Modalitățile de lucru care pot fi utilizate includ: activități în grup mare, în grupuri mici de 3-5 persoane, în perechi sau individual.
Urmăriți un videoclip despre metodele de predare care pot fi utilizate în timpul activităților educaționale.
Broșura informativă despre aceste metode de predare poate fi descărcată aici.
Dacă urmează să desfășurați o sesiune sau o serie de sesiuni conform unui plan deja elaborat, urmați pașii următori:
|
Când planificați sesiuni de formare pentru un program de educație sexuală comprehensivă în format non-formal, nu este obligatoriu să creați planuri scrise detaliate, este suficient să știți și să rețineți ce intenționați să faceți în timpul activității (selectați răspunsul corect).
|
|
|
Fals +
Designul universal de învățare asigură oportunități egale pentru copii și tinerii reieșind doar exclusiv din starea lor de sănătate și gen (selectați răspunsul corect). |
|
|
Atunci când se adaptează programele deja elaborate de educație sexuală non-formală, este important să ne asigurăm că adaptările nu afectează atingerea rezultatelor educaționale (selectați răspunsul corect).
|
|
